melc

MELC, melci, s.m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluştelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, şi patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ♢ loc. adj. Ca melcul= a) răsucit, în spirală; b) foarte încet. ♢ expr. A tăcea ca melcul = a nu scoate nici un cuvânt. II. p. anal. 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor maşini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mişcarea de rotaţie. 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin maşină. 4. (La pl.) Şuviţe de păr răsucite în formă de ineluşe. – et. nec.

Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MELC s. 1. (zool.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babiţă, (în jocurile de copii) codobelc. 2. (zool.) melc fără casă v. limax. 3. melc membranos v. cohlee. 4. melcul lui Pascal v. cardioidă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



MELC s. v. maia.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



melc s. m., pl. melci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEL//C melcci m. 1) Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o cochilie în formă de spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile. ♢ A se mişca ca melccul (sau cu paşi de melc) a se mişca foarte încet. A tăcea ca melccul a nu rosti nici o vorbă. 2) anat. Parte a urechii interne în formă de spirală. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveşte pentru transmiterea unei mişcări de rotaţie între doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 16.06.2007. Sursa: NODEX



melc (mélci), s.m. – 1. Bourel, culbec (Helix). – 2. Orbita ochiului. – 3. Labirintul urechii. – 4. Cavitatea interioară a cornului. – var. (înv.) melciu. Mr. smelciu. Origine îndoielnică. Dacă se porneşte, cum ar trebui, se pare, de la var. melciu considerată ca formă primitivă (Byck-Graur, BL, I, 23), ar fi de presupus că-i vorba de sb. mela "vîsc", cu suf. dim. -če › melče, ca moma › momče; sensul ar fi de "vîscos", ca în lat. viscosus ‹ viscum "vîsc". Celelalte ipoteze sînt insuficiente: de la o temă sl. care ar însemna "moale" (Cihac, II, 192); de la un dacic *miliku sau *kadmiliku, ca în alb. krëmili, këthmili (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 193); din lat. limax, prin intermediul unei metateze *milax (Philippide, Principii, 295); dintr-un cuvînt înrudit cu lat. murex, zend. mūraka (Tiktin); abreviat în cobelci, în loc de culbec (Scriban); din bg. melŭk (Conev 22). Der. mealcă, s.f. (Munt., peşte de rîu nedeterminat), probabil denumit astfel din cauza viscozităţii lui; melcie (var. melciurie), adj. f. (oaie cu coarne răsucite); înmelci, vb. (rar, a se încolăci, a se răsuci). – Din rom. provine bg. melčev (Candrea, Elemente, 405; Miklosich, Etym. Wb., 187; Berneker, II, 33; Capidan, Raporturile, 216).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER