matriţă — MATRÍŢĂ, matriţe, s.f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea (fasona), prin deformare plastică sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele într o tipografie. –… … Dicționar Român
mătriţă — MĂTRÍŢĂ, mătriţe, s.f. Plantă acvatică cu tulpină filiformă, cu frunze înguste verzi, care se înnegresc prin uscare (Zannichellia palustris). – cf. m ă t r e a ţ ă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂTRÍŢĂ s. v. granat, spilcuţă.… … Dicționar Român
matríţã — s. f. (sil. tri ), g. d. art. matríţei; pl. matríţe … Romanian orthography
matriţare — MATRIŢÁRE, matriţări, s.f. Acţiunea de a matriţa şi rezultatul ei. – v. matriţa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 matriţáre s. f. (sil. tri ), g. d. art. matriţării; pl. matriţări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
matriţer — MATRIŢÉR, Ă, matriţeri, e, s.m. şi f. Muncitor specializat în lucrări de matriţare. – Matriţă + suf. er. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 matriţér s. m. (sil. tri ), pl. matriţéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
matriţat — MATRIŢÁT, Ă, matriţaţi, te, adj. Prelucrat la matriţă. – v. matriţa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
mătreaţă — MĂTREÁŢĂ s.f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ spec. Pitiriazis. II. 1. (bot.) Mătasea broaştei. 2. (reg.) Plantă erbacee cu tulpina roşie, ramificată şi cu flori trandafirii (Peplis… … Dicționar Român
patriţă — PATRÍŢĂ, patriţe, s.f. (tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într o matriţă şi al cărei relief constituie negativul obiectului matriţat. 2. Piesă a maşinii tipografice pe care se gravează în relief o… … Dicționar Român
ştempel — ŞTÉMPEL, ştempele, s.n. 1. (tipogr.) Vârf de oţel gravat cu care turnătorul de litere bate matriţa în aramă. 2. (reg.) Pecete, ştampilă. – Din germ. Stempel. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞTÉMPEL s. v. marcă, patriţă, pecete … Dicționar Român
ШТАМП — жёсткая плита с плоской поверхностью, предназначаемая для испытания грунтов статическими нагрузками с целью определения их несущей способности (Болгарский язык; Български) щампа (Чешский язык; Čeština) razník (Немецкий язык; Deutsch) Stempel… … Строительный словарь
