marmoreu

marmoreu: MARMORÉU, -ÉE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmorean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MARMORÉU adj. v. marmorean.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

marmoréu adj. m., pl. marmoréi; f. sg. şi pl. marmorée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MARMORÉU, -ÉE adj. (Rar) Marmorean. [pron. -reu, -re-e. / < lat. marmoreus, it. marmoreo].

Trimis de LauraGellner, 24.10.2006. Sursa: DN

MARMORÉU, -ÉE adj. marmorean. (< lat. marmoreus, it. marmoreo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

marmorean — MARMOREÁN, Ă, marmoreeni, e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [pr.: re an] – Din fr. marmoréen. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MARMOREÁN adj. (înv.) marmoreic, marmoreu, marmoriu. (Cu braţe… … Dicționar Român
marmoreo — mar·mò·re·o agg. CO 1. di marmo; fatto, eseguito, costruito col marmo: capitello marmoreo 2. estens., simile al marmo; che presenta le caratteristiche del marmo: bianchezza marmorea 3. fig., che non lascia trasparire nessun turbamento o emozione … Dizionario italiano
marmoro — mar·mò·ro agg. OB marmoreo {{line}} {{/line}} DATA: sec. XIV. ETIMO: lat. marmŏrĕu(m) … Dizionario italiano
marmură — mármură s. f., g. d. art. mármurii; (sorturi, blocuri, statui) pl. mármuri Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic MÁRMUR//Ă marmurăi f. 1) Rocă calcaroasă dură, de diferite culori, care, prin şlefuire, capătă aspect lucios şi … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias