MANTELA — proprie Χειρόμακτρον, h. e. manualis tela, quâ manus tergebantur; aliter Mantele, apud Treb. Pollionem, in Gallienis, c. 16. Mantelibus aureis semper stravit: et Mantelum, per generis enallagen. Virg. Aen. l. 1. v. 706. tonsisque ferunt mantelia… … Hofmann J. Lexicon universale
mantilă — MANTÍLĂ, mantile, s.f. 1. (înv.) Mantelă (1). 2. Şal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MANTÍLĂ s. v. mantelă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
Bioparc Fuengirola — Entrada al parque Fecha de inauguración 2008 Localización … Wikipedia Español
mantel — MANTÉL s.n. v. mantelă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MANTÉL s.n. v. mantelă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
manteluţă — MANTELÚŢĂ, manteluţe, s.f. (înv.) Diminutiv al lui mantelă. – Mantelă + suf. uţă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mantelúţă s. f., g. d. art. mantelúţei; pl. mantelúţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţio … Dicționar Român
MANTILE — olim Mantele, Mantelium et mantelum: Plauto Captiv. Act. 3. sc. 3. Mantilium, Varroni l. 5. de L. Lat. Mantellum, quasi Manûs tela, Linteolum dicebatur, quo manuum sordes abstergebant in mensâ: Veteres enim Mantilia ante pectora ponere coen antes … Hofmann J. Lexicon universale
mantie — MÁNTIE, mantii, s.f. 1. (Astăzi fig.) Haină (de ceremonie) ca o pelerină lungă şi largă, care se purta peste celelalte haine. 2. Haină de postav lungă şi largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte. ♢ expr. A lua sub mantie = a… … Dicționar Român
mantăl — MÁNTĂL s. v. mantelă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român