mantilă

MANTÍLĂ, mantile, s.f. 1. (înv.) Mantelă (1). 2. Şal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MANTÍLĂ s. v. mantelă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



mantílă s. f., g.-d. art. mantílei; pl. mantíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MANTÍL//Ă mantilăe f. 1) înv. Mantie scurtă (mai sus de genunchi), purtată în trecut de femei. 2) Şal de dantelă, purtat de femeile spaniole. /<fr. mantille, sp. mantilla

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MANTÍLĂ s.f. Un fel de manteluţă mai lungă, purtată de femei. ♦ Eşarfă lungă de mătase sau de dantelă de origine spaniolă, purtată de femei. [< fr. mantille].

Trimis de LauraGellner, 20.10.2006. Sursa: DN



MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eşarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN