- mandrină
- MANDRÍNĂ, mandrine, s.f. 1. Dispozitiv de fixare pe o maşină-unealtă a unei piese în vederea prelucrării acesteia sau a unei scule cu care se efectuează operaţia de prelucrare. 2. (tehn.) Priboi1 (1). 3. Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. [var.: mandrín s.n.] – Din fr. mandrin.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MANDRÍNĂ s. (tehn.) dudgeon.Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: Sinonimemandrínă (dispozitiv de prindere) s. f., g.-d. art. mandrínei; pl. mandríneTrimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficMANDRÍN//Ă mandrinăe f. 1) Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor cu ajutorul cărora se execută operaţii de prelucrare. 2) Unealtă de perforat prin lovire constând dintr-o bară de oţel, ascuţită la unul din capete; dorn; priboi. 3) Sârmă care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa. /<fr. mandrinTrimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: NODEXMANDRÍNĂ s.f. v. mandrin.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMANDRÍNĂ s. f. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. (< fr. mandrin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.