- maidan
- MAIDÁN, maidane, s.n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localităţi. ♢ expr. (pop.) A scoate (sau a ieşi) la maidan = a scoate sau a ieşi la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-şi pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.Trimis de claudia, 22.02.2005. Sursa: DEX '98MAIDÁN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un maidan.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemaidán s. n., pl. maidáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMAIDÁN maidane n. Loc viran în interiorul sau la marginea unei localităţi, unde se joacă copiii, folosit în trecut şi ca loc de desfacere a mărfurilor. /<turc. maydan, meydanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmaidán (maidáne), s.n. – 1. (înv.) Piaţă. – 2. (înv.) Domeniu, teren, moment sau loc propice. – 3. (Mold.) Tîrg,. obor. – 4. Cîmp, teren pe raza unei localităţi. – var. me(i)d(e)an. Mr. migdane, megl. migdan. tc. (arab.) maidan, meidan (Miklosich, Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Şeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι, alb., pol., rus. mejdan, bg., sb. medan, v. port. midan.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.