magnilocvent

magnilocvént adj. m., pl. magnilocvénţi; f. sg. magnilocvéntă, pl. magnilocvénte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. (Liv.) Dotat cu mare elocvenţă; orator mare. [cf. it. magniloquente].

Trimis de LauraGellner, 24.05.2005. Sursa: DN



MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN