magnetiza

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. tranz. şi refl. 1. tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăţi de magnet; a transforma în magnet. ♢ refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează uşor. ♦ fig. A exercita asupra cuiva o atracţie puternică. 2. refl. (fam.) A se ameţi de băutură. – Din fr. magnétiser.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A magnetiza ≠ a demagnetiza

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



MAGNETIZÁ vb. v. ameţi, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. magnetizéz, 3 sg. şi pl. magnetizeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A MAGNETIZ//Á magnetizaéz tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influenţă puternică. /<fr. magnétiser

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE MAGNETIZ//Á se magnetizaeáză intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăţi de magnet. /<fr. magnétiser

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăţi magnetice. 2. (fig.) A exercita o mare influenţă asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].

Trimis de LauraGellner, 23.05.2005. Sursa: DN



MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăţi magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influenţă, o atracţie irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameţi de băutură. (< fr. magnétiser)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN