magnacumlaude

MAGNA CUM LAUDE subst. (livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învăţământul universitar. [pr.: mágna cum láude] – expr. lat.

Trimis de claudia, 09.09.2006. Sursa: DEX '98



MAGNA CUM LAUDE [...] Tot cu ablativul se construieşte şi prepoziţia cum, aşa că greşesc profund cei care scriu (şi ei sunt foarte mulţi) magna cum laudae, în loc de laude. Nominativul acestui substantiv este, în latină, laus, genitivul e laudis, iar ablativul se termină în -e, deci laude. În mod surprinzător, chiar în DEX [1996], se scrie magna cum laudae (vezi p. 591, col. 2), iar cel puţin o dată, aceeaşi greşeală apare în Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Albatros, 1978 [...] – [Theodor Hristea, Latina şi importanţa ei pentru realizarea unei exprimări literare, www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dindelegan/22.pdf]

Trimis de claudia, 19.07.2006. Sursa: Neoficial