- magnadur
- MAGNADÚR s.n. ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecţionarea magneţilor permanenţi. – Din germ. Magnadur.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98magnadúr s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.