- lăuda
- LĂUDÁ, láud, vb. I. tranz. A exprima prin cuvinte preţuirea, stima faţă de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ refl. A spune despre sine însuşi cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ♢ expr. (fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simţi? ♦ refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98A (se) lăuda ≠ a (se) criticaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA lăuda ≠ a admonesta, a bârfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegriTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: AntonimeLĂUDÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări. 3. v. mândri. 4. v. îngâmfa.Trimis de siveco, 21.03.2008. Sursa: Sinonimelăudá vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 láud, 3 sg. şi pl. láudăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LĂUDÁ láud tranz. (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admiraţie şi preţuire, scoţând în evidenţă calităţile, realizările, avantajele. [Sil. lă-u-] /<lat. laudareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE LĂUDÁ mă láud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuşi. /<lat. laudareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmágna cum láude s.f. Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învăţământul universitar. (< lat. magna cum laude)Trimis de claudia, 22.10.2004. Sursa: MDNlăudá (láud, lăudát), vb. – 1. A elogia, a admira. – 2. (refl.) A se făli. – 3. (refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. lat. laudāre (Puşcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645), it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Der. laudă, s.f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din lat. laudem, cf. alb. laft, sp., port. loa; lăudoare, s.f. (înv., elogiu, laudă), din lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, s.f. (înv., îngîmfare); lăudăroş(en)ie, s.f. (îngîmfare); lăudăciune, s.f. (înv., elogiu), din lat. laudatiōnem; lăudător (var. înv. lăudătoriu), adj. (elogios), din lat. laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adj. (îngîmfat); lăudabil, adj., după it. laudabile; prealăuda, vb. (înv., a se lăuda), după sl. pohvaliti.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.