- laudă
- LÁUDĂ, laude, s.f. Exprimare în cuvinte a preţuirii faţă de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această preţuire; elogiu. ♦ (În propoziţii exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Laudă ≠ bârfire, blamare, critică, mustrare, ocară, ponegrire, ponosire, ponegrealăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeLÁUDĂ s. interj. 1. s. v. glorie. 2. s. v. preamărire. 3. s. v. compliment. 4. interj. v. osana.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLÁUDĂ s. interj. v. apreciere, aroganţă, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, preţuire, respect, semeţie, stimă, trecere, trufie, vanitate, vază.Trimis de siveco, 09.08.2008. Sursa: Sinonimeláudă s. f. (sil. la-u-), g.-d. art. láudei; pl. láudeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁUD//Ă laudăe f. Apreciere prin cuvinte a meritelor, a calităţilor cuiva (sau a ceva). Demn de laudă. ♢ laudăa de sine nu miroase a bine nu e frumos să te lauzi. [G.-D. laudei; Sil. la-u-] /v. a lăudaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.