- lăscaie
- LĂSCÁIE, lăscăi, s.f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în ţările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ♢ expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [pr.: -ca-ie. – var.: lescáie, leţcáie, liţcáie s.f.] – Din ucr. ljackyj.Trimis de ionel_bufu, 17.05.2004. Sursa: DEX '98lăscáie/leţcáie s. f., art. lăscáia/leţcáia, g.-d. art. lăscăii/leţcăii; pl. lăscăi/leţcăiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLĂSC//ÁIE lăscaieăi f. înv. 1) (în sec. XVIII) Monedă de aramă cu valoarea egală cu o jumătate de para. 2) fig. Monedă de valoare neînsemnată. ♢ A nu face nici o lăscaie a fi lipsit de valoare. A nu avea nici lăscaie (frântă sau chioară) a fi fără nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lăscăiei; var. leţcaie] /<ucr. ljackyj.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlăscáie (lăscắi), s.f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – var. lescaie, leţcaie. Rut. ljackyj "polonez", pol. lakci "polonez" (Tiktin; DAR). Se foloseşte puţin la pl., principalul său înţeles fiind acela de termen de comparaţie, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiaţă, s.f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de "oală fără valoare, hîrb" (Candrea).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
