- lănţug
- LĂNŢÚG s.n. v. lanţug.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98lănţúg s. n., pl. lănţúguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
lănţug
Look at other dictionaries:
lanţug — LANŢÚG, lanţuguri, s.n. (pop.) Lanţ (1); lănţişor. [var.: lănţúc, lănţúg s.n.] – Din ucr. lancuh. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 LANŢÚG s. v. lanţ, lănţişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sino … Dicționar Român
lanţ — LANŢ, lanţuri, s.n. 1. Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc. ♦ Instrument format dintr un şir de vergele groase, cu care se măsoară… … Dicționar Român
lănţişor — LĂNŢIŞÓR, lănţişoare, s.n. Diminutiv al lui lanţ; lanţ mic de metal preţios, servind ca podoabă; lanţug, lănţuş, lănţuşor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croşeta, care are forma unui lanţ mic. – Lanţ + suf.… … Dicționar Român
lănţuc — LĂNŢÚC s.n. v. lanţug. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
