- lănţui
- LĂNŢUÍ vb. IV. v. înlănţui.Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
lanţ — LANŢ, lanţuri, s.n. 1. Şir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care serveşte spre a lega ceva, a transmite o mişcare etc. ♦ Instrument format dintr un şir de vergele groase, cu care se măsoară… … Dicționar Român
lănţuire — LĂNŢUÍRE s.f. v. lănţui. [DLRM] Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
lănţuit — LĂNŢUÍT adj. v. lănţui. [DLRM] Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român