lăcătui

lăcătui: LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

lăcătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăcătuiésc, imperf. 3 sg. lăcătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lăcătuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

lăcătuí, lăcătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-şi face locaş.

Trimis de blaurb, 29.06.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужна курсовая?

lăcătuire — LĂCĂTUÍRE, lăcătuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a lăcătui şi rezultatul ei. – v. lăcătui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 lăcătuíre s. f., g. d. art. lăcătuírii; pl. lăcătuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
lacăt — LÁCĂT, lacăte, s.n. Încuietoare alcătuită dintr un corp care conţine mecanismul de încuiere cu cheia şi o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă şi celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ♢ expr … Dicționar Român
lăcătuit — LĂCĂTUÍT, Ă, lăcătuiţi, te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – v. lăcătui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias