- lacăt
- LÁCĂT, lacăte, s.n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conţine mecanismul de încuiere cu cheia şi o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă şi celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ♢ expr. A avea (sau a-şi pune) lacăt la gură = a-şi impune tăcere. [var.: (reg.) lăcátă s.f., lăcát s.n.] – Din magh. lakat.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98lácăt s. n., pl. lácăteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÁCĂT lacăte n. Dispozitiv de metal pentru încuierea unei uşi, prevăzut cu o toartă care se trece prin două belciuge fixate la uşă. /<ung. lakatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlácăt (lácăte), s.n. – Mecanism de închis cu toartă. – var. (Trans., Mold.) lăcată. Mag. lakat (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. sb., cr., slov. lokot, pus în legătură cu it. lucchetto (Berneker 729), fr. loquet. – Der. lăcătuş, s.m., din mag. lakatos, cf. rut. ljokotos; lăcătui, vb.; lăcătuşerie, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.