apetenţă

APETÉNŢĂ s.f. (livr.) Tendinţă a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinaţiile etc. naturale. – Din fr. appétence.

Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX '98



apeténţă s. f., g.-d. art. apeténţei; pl. apeténţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



APETÉNŢ//Ă apetenţăe f. Înclinaţie naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenţei] /<fr. appétence, lat. appetentia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



APETÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [< fr. appétence, cf. lat. appetentia].

Trimis de LauraGellner, 04.11.2004. Sursa: DN



APETÉNŢĂ s. f. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă. (< fr. appétence, lat. appetentia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN