luminăţie — LUMINĂŢÍE, luminăţii, s.f. (înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverenţă pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălţime, maiestate, mărie, domnie, excelenţă. – Luminat2 + suf. ie. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
iluminaţie — ILUMINÁŢIE, iluminaţii, s.f. Iluminare puternică a unui oraş, a unei străzi etc. cu ocazia unei sărbători, a unei festivităţi; luminaţie. [var.: iluminaţiúne, i s.f.] – Din fr. illumination, lat. illuminatio. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
lumină — LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a… … Dicționar Român
flash — s.n. Tub electric care produce o luminaţie puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcţia laserelor etc. ♦ Informaţie importantă transmisă cu prioritate. ♦ (cin.) Plan foarte scurt. [pr.: flaş, fleş] – cuv. engl. Trimis… … Dicționar Român
luminare — LUMINÁRE, luminări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) lumina. 2. fig. Instruire; educare. 3. (înv., rar; însoţit de un adj. pos.) Luminăţie. – v. lumina. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUMINÁRE s. 1. luminat. (luminare unui colţ… … Dicționar Român
