loghiotat

LOGHIÓTAT, loghiotaţi, s.m. (Grecism înv.) Învăţat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [acc. şi: loghiotát. – pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.

Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98



loghiótat/loghiotát s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótaţi/loghiotáţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



loghiotát (loghiotáţi), s.m. – Înţelept, persoană cunoscută prin cultura ei. ngr. λογιώπατος (Tiktin). sec. XVIII, înv. Este superlativul lui loghios, s.m. (erudit), cuvînt înv., puţin folosit, din ngr. λόγιος (Gáldi 206).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER