locuit

locuit
LOCUÍT, -Ă, locuiţi, -te, adj. (Despre case, ţinuturi etc.) În care locuieşte cineva, unde sunt oameni. – v. locui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LOCUÍT adj. v. populat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LOCUÍ//T locuittă (locuitţi, locuitte) (despre case, regiuni, ţinuturi etc.) În care locuieşte cineva; unde trăiesc oameni. [Sil. -cu-it] /v. a locui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • habitat — HABITÁT, habitate, s.n. Suprafaţă locuită de o populaţie, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HABITÁT s. v. biotop. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  habitát s …   Dicționar Român

  • german — GERMÁN, Ă, germani, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul şi nordul Europei; (şi la sg.) persoană aparţinând unuia dintre aceste popoare. 2 …   Dicționar Român

  • populat — POPULÁT, Ă, populaţi, te, adj. Care este locuit; cu populaţie (deasă); poporos. – v. popula. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Populat ≠ nepopulat, pustiu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  POPULÁT adj. v. locuit.… …   Dicționar Român

  • suprastructură — SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s.f. 1. Totalitatea concepţiilor şi instituţiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr o anumită formaţiune social economică, generate de baza economică a acestei formaţiuni. 2.… …   Dicționar Român

  • campus — CÁMPUS, campusuri, s.n. Complex universitar cuprinzând construcţii şi dotări pentru învăţământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cámpus s. n., pl. cámpusuri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • chilie — CHILÍE, chilii, s.f. Odăiţă din cuprinsul unei mănăstiri, în care locuieşte un călugăr sau o călugăriţă; p. ext. (fam.) cameră mică de locuit; cămăruţă. – Din sl. kelija. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHILÍE s. (bis.) (rar)… …   Dicționar Român

  • italioţi — ITALIÓŢI s.m. pl. Populaţii de limbă indo europeană care au locuit în antichitate în centrul Italiei. [pr.: li oţi] – Din fr. Italiotes. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  italióţi s. m. pl. (sil. li oţi) Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • locui — LOCUÍ, locuiesc, vb. IV. 1. intranz. A şi avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuinţa undeva; a sta, a şedea undeva, a domicilia. 2.tranz. (înv.) A aşeza pe cineva într un loc; a stabili, a coloniza. – Din magh. lakni (după loc). Trimis de… …   Dicționar Român

  • megaron — MEGARÓN s.n. Încăpere principală a casei de locuit în Grecia antică. [< fr. mégaron, gr. megaron]. Trimis de LauraGellner, 02.06.2005. Sursa: DN  MEGARÓN s. n. (în Grecia antică) încăpere principală a casei de locuit, delimitată la intrare de …   Dicționar Român

  • rulotă — RULÓTĂ, rulote, s.f. Vehicul cu două roţi, remorcat la un autoturism şi dotat cu elemente de confort proprii unei mici camere de locuit. – Din fr. roulotte. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  rulótă s. f., pl. rulóte Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”