- licitaţie
- LICITÁŢIE, licitaţii, s.f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit preţul cel mai mare; mezat. [var.: licitaţiúne s.f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.Trimis de LauraGellner, 05.10.2006. Sursa: DEX '98LICITÁŢIE s. (jur.) mezat, (înv., în Mold. şi Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la licitaţie.)Trimis de siveco, 05.10.2006. Sursa: Sinonimelicitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. licitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. licitáţiei; pl. licitáţii, art. licitáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 05.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficLICITÁŢI//E licitaţiei f. Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preţ; mezat. [G.-D. licitaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, licitaţieonisTrimis de siveco, 05.10.2006. Sursa: NODEXLICITÁŢIE s.f. Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit preţul cel mai ridicat. [gen. -iei, var. licitaţiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].Trimis de LauraGellner, 05.10.2006. Sursa: DNLICITÁŢIE s. f. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă preţul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unităţi specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are preţul cel mai scăzut. (< fr. licitation, lat. licitatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.