- lehamete
- LEHÁMETE s.f. v. lehamite.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
lehămeti — LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. refl. (reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [var.: lehămeţí vb. IV] – Din lehamete. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
lehamite — LEHÁMITE s.f. (pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (faţă de cineva sau de ceva). ♢ (În expr.) A i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [var.: lehámete s.f. – Din bg.… … Dicționar Român
lehămetisi — LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. refl. (reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. isi Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEHĂMETISÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, sătura, scârbi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
lehămetui — LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, sătura, scârbi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român