leacă

LEÁCĂ adv. v. oleacă.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



leácă s.f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pişcătură, fir, bob, strop. (Se foloseşte numai cu art. indef. oleacă "puţin"). ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). ngr. se pronunţă şi ὀλιάϰι; cf. abruz. licca "un pic". A ajuns să se confunde cu leac "remediu", prin obişnuinţa de a administra medicamentele în cantităţi foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s.n. (pic), de leac (încrucişat cu de loc) "complet, total, fără limite". Pentru separarea lui o, considerat greşit ca art., cf. strachină şi, în sens contrar, omidă.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER