lavabou

lavabou
LAVABÓU, lavabouri, s.n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.
Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX '98

LAVABÓU s. v. chiuvetă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LAVABÓU lavabouri n. 1) Spălător comun (în cămine şi internate) prevăzut cu mai multe chiuvete şi cu alte instalaţii sanitare. 2) Recipient conectat la o sursă de apă şi dotat cu un canal de evacuare, care serveşte la spălatul oamenilor; chiuvetă; lavoar. /<fr. lavabo
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [< fr. lavabo].
Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DN

LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ♢ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). (< fr. lavabo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • lavabóu — s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri …   Romanian orthography

  • lavoar — LAVOÁR, lavoare, s.n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul şi celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într o încăpere prevăzută cu o sursă de apă şi cu un canal de evacuare, care serveşte la spălatul curent al… …   Dicționar Român

  • toaletă — TOALÉTĂ, toalete, s.f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându se, pieptănându se, îmbrăcându se); dichisire, îngrijire, găteală. ♢ loc. adj. De toaletă = care serveşte la îngrijirea şi la curăţarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu… …   Dicționar Român

  • chiuvetă — CHIUVÉTĂ, chiuvete, s.f. Vas de porţelan, de faianţă sau de metal smălţuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă şi folosit la spălat. – Din fr. cuvette. Trimis de valeriu, 10.10.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • spăla — SPĂLÁ, spăl, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) curăţa folosind apă, săpun, detergenţi etc. ♢ expr. (tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a l ocărî. A şi spăla obrazul = a face faţă unei situaţii, a scăpa de ruşine; a ieşi… …   Dicționar Român

  • umivanie — umivánie ( ii), s.f. – Spălare. sl. umyvanije (Tiktin). – sec. XVIII, înv. – Der. umivaniţă, s.f. (lavabou, lighean), din sl. umyvalĭnica, înv. Trimis de blaurb, 16.04.2009. Sursa: DER …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”