antonomază

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s.f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ANTONOMÁZĂ s. (lit.) (rar) antonomasie. (antonomază este o figură de stil.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ANTONOMÁZ//Ă antonomazăe f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun şi invers. /<fr. anthonomase

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu şi invers. [var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].

Trimis de LauraGellner, 03.03.2006. Sursa: DN



ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu şi invers; antonomasie. (< fr. antonomase)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN