jude — JÚDE, juzi, s.m. 1. (În vechea organizare a ţărilor româneşti) Demnitar cu atribuţii judecătoreşti şi administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Ţăran devenit liber după răscumpararea din… … Dicționar Român
judecire — JUDECÍRE s.f. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Acţiunea de a (se) judeci. – v. judeci. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 judecíre s. f., g. d. art. judecírii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
judec — JÚDEC, judeci, s.m. v. jude. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
judeţ — JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în… … Dicționar Român