- jneapăn
- JNEÁPĂN, jnepeni, s.m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [var.: jnépen s.m.] – lat. juniperus.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98JNEÁPĂN s. 1. (bot.; Pinus mugo) jep, (prin Mold. şi Bucov.) sosnar. 2. v. pin pitic. 3. v. ienupăr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejneápăn s. m., pl. jnépeniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJNEÁPĂN jnépeni m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ şi cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jep. /<lat. juniperusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjneápăn (jnépeni), s.m. – 1. Ienupăr (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamănă cu ienupărul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – var. jneap, jin(e)apăn, jireapăn, jneapăr, jnepen(e), şneap(ăn), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Puşcariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s.m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Puşcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, şi preindoeurop. după Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.