- jalbă
- JÁLBĂ, jalbe, s.f. (pop.) Plângere, reclamaţie, făcută în scris. ♢ expr. (fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proţap = a cere insistent (şi ostentativ) un drept sau o favoare. [pl. şi: jălbi – var.: jálobă s.f.] – Din sl. žalĩba. cf. bg. žalba.Trimis de claudia, 02.03.2002. Sursa: DEX '98JÁLBĂ s. v. cerere, petiţie, plângere, reclamaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejálbă s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJÁLB//Ă jalbăe f. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulţumire; plângere; reclamaţie. ♢ A umbla (sau a veni, a merge) cu jalbăa în proţap a cere cu insistenţă un drept sau o favoare. 2) Act care conţine o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žalibaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjalbă2 s.f. (reg.) 1. nume de plantă – jalbă albă. 2. boală de vite; bube-dulci.Trimis de blaurb, 22.06.2006. Sursa: DARjálbă (jélbi), s.f. – 1. Plîngere, reclamaţie. – 2. Cerere, petiţie. – var. (Mold.) jalobă. sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s.m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant).Trimis de blaurb, 23.01.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.