- izolator
- IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care izolează, 2. s.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care serveşte la izolare. – Din fr. isolateur.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98IZOLATÓR adj. 1. v. despărţitor. 2. v. izolant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeizolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. şi pl. izolatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficizolatór s. n., pl. izolatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficizolatór s. m., pl. izolatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIZOLAT//ÓR1 izolatoroáre ( izolatoróri, izolatoroáre) Care izolează. /<fr. isolateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIZOLAT//ÓR2 izolatoroáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură şi folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioşi. /<fr. isolateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].Trimis de LauraGellner, 13.08.2006. Sursa: DNIZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNIZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea ţevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperişurile blocurilor şi acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.