izocron

IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. – Din fr. isochrone.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



izocrón adj. m. (sil. -cron), pl. izocróni; f. sg. izocrónă, pl. izocróne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IZOCRÓN izocronă (izocroni, izocrone) (despre două sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repetă la acelaşi interval de timp; cu durată egală. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IZOCRÓN, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se repetă la intervale de timp egale, care are o durată egală cu un altul. // s.f. izocronă – linie care uneşte punctele egal depărtate în timp de un punct dat. [var. isocron, -ă adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2005. Sursa: DN



IZOCRÓN, -Ă I. adj. care se repetă identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care uneşte punctele egal depărtate în timp de un punct dat. (< fr. isochrone)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN