izocronism

izocronísm s. n. (sil. -cro-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IZOCRONÍSM s.n. Însuşirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeaşi cronaxie. [var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



IZOCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene de a fi izocrone. 2. stare a două celule nervoase sau musculare care au aceeaşi cronaxie. (< fr. isochronisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN