- iznoavă
- IZNOÁVĂ, iznoave, s.f. (pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ♢ loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghiduşie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova "din nou".Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98IZNOÁVĂ s. v. glumă, snoavă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeiznoávă s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIZNOÁV//Ă iznoavăe f. : De iznoavă de la început; din nou; iarăşi. /<sl. izu novaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiznoávă (iznoáve), s.f. – 1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. sl. izŭ nova "din nou". Cuvînt rar, se foloseşte mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) "altă dată" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s.f. (glumă, banc), var. znoavă, şi poate şi snoabă (var. znoabă), s.f. (Banat, poznă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.