- isprăvnicat
- isprăvnicát, isprăvnicáturi, s.n. (înv.) cârmuire, prefectură.Trimis de blaurb, 02.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… … Dicționar Român