- intimida
- INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simţi teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încurajaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl intimida greutatea rolului.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. şi pl. intimideázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INTIMID//Á intimidaéz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimiderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INTIMID//Á mă intimidaéz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de ruşine, de jenă; a se sfii; a se ruşina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimiderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].Trimis de LauraGellner, 08.08.2006. Sursa: DNINTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăzi. (< fr. intimider)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.