interpela

INTERPELÁ, interpelez, vb. I. tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr. interpeller, lat. interpellare.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



interpelá vb., ind. prez. 1 sg. interpeléz, 3 sg. şi pl. interpeleáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A INTERPEL//Á interpelaéz tranz. 1) (persoane) A întrerupe printr-o adresare bruscă pentru a cere explicaţii sau pentru a insulta. 2) (membri ai guvernelor) A impune să dea explicaţii asupra unui fapt. /<fr. interpeller, lat. interpellare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INTERPELÁ vb. I. tr. A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< fr. interpeller, it., lat. interpellare].

Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DN



INTERPELÁ vb. tr. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-şi explice atitudinea. (< fr. interpeller, lat. interpellare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN