integritate

integritate
INTEGRITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-şi exercite deplin şi nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

INTEGRITÁTE s. 1. v. totalitate. 2. v. deplinătate. 3. v. cinste.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

integritáte s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. integrităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. [G.-D. integrităţii; Sil. -te-gri-] /<fr. intégrité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INTEGRITÁTE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. [cf. fr. intégrité, lat. integritas].
Trimis de LauraGellner, 05.08.2006. Sursa: DN

INTEGRITÁTE s. f. 1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate. 2. calitatea de a fi întreg, intact. o integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional care interzice dezmembrarea şi încălcarea teritoriului unui stat. (< fr. intégrité, lat. integritas)
Trimis de raduborza, 06.03.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • integritáte — s. f. (sil. gri ), g. d. art. integritäţii; pl. integritäţi …   Romanian orthography

  • Terra Walliae cum incolis suis, prius regi jure foedali subjects, jam in proprietatis dominium totaliter et cum integritate conversa est, et coronae regni Angliae tanquam pars corporis ejusdem annexe et unita — The country of Wales, with its inhabitants was formerly subject to the king under feudal law; now it is wholly converted into a principality and annexed to and united with the crown of England as a part of the same body. See 1 B1 Comm 94 …   Ballentine's law dictionary

  • probitate — PROBITÁTE s.f. (livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 05.11.2007. Sursa: DEX 98  Probitate ≠ improbitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  PROBITÁTE s. v. cinste,… …   Dicționar Român

  • întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • incoruptibilitate — INCORUPTIBILITÁTE s.f. Calitate a celui care nu se lasă corupt; integritate, cinste exemplară, onestitate. – Din fr. incorruptibilité, lat. incorruptibilitas, atis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCORUPTIBILITÁTE s. v. cinste.… …   Dicționar Român

  • onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… …   Dicționar Român

  • virtute — VIRTÚTE, virtuţi, s.f. 1. Însuşire morală pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinaţie statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase …   Dicționar Român

  • Franciscus Wokenius — Franz Woken Franz Woken, auch: Franz Wokenius, Franciscus Wokenius (* 1685 in Rarfin; † 18. Februar 1734 in Wittenberg) war deutscher Pädagoge, Historiker, Sprachwissenschaftler und lutherischer Theologe. Inhaltsverzeichnis 1 …   Deutsch Wikipedia

  • Franz Woken — Franz Woken, auch: Franz Wokenius, Franciscus Wokenius (* 1685 in Rarfin; † 18. Februar 1734 in Wittenberg) war deutscher Pädagoge, Historiker, Sprachwissenschaftler und lutherischer Theologe. Inhaltsverzeichnis …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”