- inerent
- INERÉNT, -Ă, inerenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărţit de un lucru sau de o fiinţă, care aparţine în mod firesc la ceva. – Din fr. inhérent, lat. inhaerens, -ntis.Trimis de valeriu, 19.09.2008. Sursa: DEX '98inerént adj. m., pl. inerénţi; f. sg. ineréntă, pl. inerénteTrimis de siveco, 02.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficINERÉN//T inerenttă (inerentţi, inerentte) Care aparţine în mod firesc unui lucru sau fenomen; propriu esenţei unui lucru sau fenomen; intrinsec; esenţial. Contradicţii inerentte acestei epoci. /<fr. inhérent, lat. inhaerens, inerentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINERÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care prin natura sa este legat de ceva, care aparţine în mod firesc la ceva. [< fr. inhérent, cf. lat. inhaerens].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINERÉNT, -Ă adj. (şi adv.) care prin natura sa este legat de ceva, care aparţine în mod firesc la ceva. (< fr. inhérent, lat. inhaerens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.