indiviziune

INDIVIZIÚNE s.f. (jur.) Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au pe cote-părţi, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată. [pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



indiviziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. indiviziúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INDIVIZIÚN//E indiviziunei f. Stare a unui bun material asupra căruia au dreptul mai multe persoane, fără a fi determinată cota-parte a fiecăreia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INDIVIZIÚNE s.f. (jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în acelaşi timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material; situaţia acestor persoane. [pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

Trimis de LauraGellner, 29.04.2005. Sursa: DN



INDIVIZIÚNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în acelaşi timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material. (< fr. indivision)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN