- impostor
- IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s.m. şi f. Persoană care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMPOSTÓR s. 1. v. escroc. 2. farsor, şarlatan, şnapan. (Nu e decât un impostor.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeimpostór s. m., pl. impostóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMPOST//ÓR impostoroáre (impostoróri, impostoroáre) m. şi f. 1) Persoană care înşală pe alţii, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; şarlatan; potlogar; coţcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obţinerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, impostoronisTrimis de siveco, 21.05.2007. Sursa: NODEXIMPOSTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DNIMPOSTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută prin minciuni şi prefăcătorie să treacă drept altcineva; şarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.