implorare

implorare
IMPLORÁRE, implorări, s.f. Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; imploraţie, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. – v. implora.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IMPLORÁRE s. imploraţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

imploráre s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPLOR//ÁRE implorareări f. 1) v. A IMPLORA. 2) Rugăminte, cerere stăruitoare. /v. a implora
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

IMPLORÁRE s.f. Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; imploraţie. [< implora].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • implorare — v. tr. [dal lat. implorare, der. di plorare gridare piangendo , col pref. in in 1 ] (io implòro, ecc.). 1. [domandare qualcosa a qualcuno con suppliche, con la prep. a del secondo arg.: i. il perdono a Dio ] ▶◀ (lett.) impetrare, supplicare.… …   Enciclopedia Italiana

  • implorare — index invoke, petition, request Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • implorare — im·plo·rà·re v.tr. (io implòro) CO chiedere con suppliche e preghiere: implorare perdono, la pietà di qcn. | estens., pregare, invocare: implorare Dio per ricevere una grazia Sinonimi: 1impetrare, scongiurare, supplicare | invocare. {{line}}… …   Dizionario italiano

  • implorare — {{hw}}{{implorare}}{{/hw}}v. tr.  (io imploro ) Domandare, chiedere con preghiere: implorare la grazia; SIN. Impetrare, supplicare. ETIMOLOGIA: dal lat. implorare, comp. di in concl. e plorare ‘piangere, lamentarsi’ …   Enciclopedia di italiano

  • implorare — v. tr. chiedere, impetrare, supplicare, scongiurare, invocare, pregare, mendicare, raccomandarsi CONTR. comandare, imporre, ingiungere □ bestemmiare, maledire. SFUMATURE ► invocare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • implorer — [ ɛ̃plɔre ] v. tr. <conjug. : 1> • v. 1280; lat. implorare, de plorare « pleurer » 1 ♦ Supplier d une manière humble et touchante. ⇒ adjurer, conjurer, prier. Implorer qqn du regard. Je vous implore de me pardonner. Implorer le Ciel. 2 ♦… …   Encyclopédie Universelle

  • implora — IMPLORÁ, implór, vb. I. tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (şi cu umilinţă). – Din fr. implorer, lat. implorare. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPLORÁ vb. a conjura, (pop.) a jura, a milui, (înv.) a supăra. (Te implora… …   Dicționar Român

  • imploraţie — IMPLORÁŢIE, imploraţii, s.f. (Rar) Acţiunea de a implora şi rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [var.: imploraţiúne s.f.] – Din fr. imploration. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPLORÁŢIE s.… …   Dicționar Român

  • implorar — (Del lat. implorare.) ► verbo transitivo Pedir una cosa con llantos o patéticamente: ■ imploraba de rodillas el perdón de su padre. SINÓNIMO impetrar invocar suplicar ANTÓNIMO exigir [ordenar,] * * * implorar (del lat. «implorāre») tr. *Pedir… …   Enciclopedia Universal

  • invocare — in·vo·cà·re v.tr. (io invòco) AU 1. chiamare, rivolgersi con preghiere per ottenere aiuto, conforto: invocare Dio, invocare la Madonna Sinonimi: implorare, supplicare. 2. chiedere ad alta voce, implorare, supplicare: invocare aiuto, invocare la… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”