implicaţie

IMPLICÁŢIE, implicaţii, s.f. Idee, fapt urmând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecinţă imediată a acestuia. ♦ (log.) Relaţie între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



implicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. implicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. implicáţiei; pl. implicáţii, art. implicáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



IMPLICÁŢI//E implicaţiei f. 1) v. A IMPLICA. 2) Consecinţă logică. [G.-D. implicaţiei; Sil. -pli-ca-ţi-e] /<fr. implication, lat. implicatio, implicaţieonis

Trimis de siveco, 25.07.2006. Sursa: NODEX



IMPLICÁŢIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecinţă imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (log.) Enunţ format dintr-un antecedent şi un consecvent, astfel încât adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului şi invers. [gen. -iei, var. implicaţiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănţuire].

Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DN



IMPLICÁŢIE s. f. 1. idee, fapt care este o consecinţă imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces. 3. (log.) enunţ în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului şi invers. 4. (mat.) relaţie logică între două proprietăţi astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua. 5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunţul verbului. (< fr. implication, lat. implicatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN