implica

IMPLICÁ, implíc, vb. I. tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa implica reflecţia.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg. şi pl. implícă

Trimis de siveco, 25.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a conţine în sine drept consecinţă. 2) (persoane) A antrena în mod conştient (într-o chestiune sau într-o situaţie nedorită. implica într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracţiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].

Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DN



IMPLICÁ vb. I. tr. 1. a atrage după sine, a include; a avea (ceva) drept consecinţă imediată. 2. a amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces. II. refl. a se angaja, a se amesteca într-o afacere, într-o situaţie. (< fr. impliquer, lat. implicare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



implicá (implíc, implicát), vb. – A atrage după sine, a include, a amesteca. lat. implicare (sec. XIX). – Der. (din lat.) implicaţie, s.f. (acţiunea de a implica); implicit, adj.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER