imnic

ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ímnic adj. m., pl. ímnici; f. sg. ímnică, pl. ímnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÍMNI//C imniccă (imnicci, imnicce) Care are caracter de imn; propriu imnurilor. /<fr. hymnique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].

Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DN



ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN