- iminenţă
- IMINÉNŢĂ, iminenţe, s.f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situaţii iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMINÉNŢĂ s. inevitabilitate. (iminenţă producerii unui fenomen.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeiminénţă s. f., g.-d. art. iminénţei; pl. iminénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMINÉNŢ//Ă iminenţăe f. 1) Caracter iminent. 2) Situaţie iminentă. /<fr. imminence, lat. imminentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMINÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [cf. fr. imminence, it. imminenza].Trimis de LauraGellner, 25.07.2006. Sursa: DNIMINÉNŢĂ s. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.