- ierbar
- IERBÁR1, ierbare, s.n. Colecţie de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate şi orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecţie. [var.: (rar) herbár s.n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IERBÁR2, ierbare, s.n. Una dintre cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IERBÁR s. v. rumen.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIERBÁR1 ierbare n. 1) Colecţie de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate şi presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecţie. /<fr. herbierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIERBÁR2 ierbare n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ierbararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIERBÁR s.n. Colecţie de plante mici, uscate şi presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conţine aceste plante. [var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].Trimis de LauraGellner, 22.07.2006. Sursa: DNIERBÁR s. n. colecţie de plante mici, uscate şi presate, determinate botanic; catalog, mapă conţinând aceste plante. (< germ. Herbarium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.