- anticar
- ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANTICÁR2, anticari, s.m. Persoană care se ocupă cu achiziţionarea şi cu vânzarea de cărţi vechi. ♦ (înv.) Colecţionar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ANTICÁR adj. v. antitanc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeANTICÁR s. (franţuzism) buchinist.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeANTICÁR s. v. arheolog.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeanticár (antitanc) adj. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficanticár (persoană) s. m., pl. anticáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANTICÁR1 anticari m. 1) Negustor de cărţi vechi; buchinist. 2) Persoană care colecţionează antichităţi. /<lat. antiquarius, fr. antiquareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun anticar. /anti- + carTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea şi cumpărarea cărţilor vechi. ♦ amator, colecţionar de lucruri vechi de artă, de antichităţi. [var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DNANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)Trimis de raduborza, 27.09.2007. Sursa: MDNANTICÁR2 s. m. negustor de antichităţi, de obiecte (de artă), de cărţi vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.