icni

ICNÍ, icnesc, vb. IV. intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc şi scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughiţului, vomitării etc. – Din bg. iknah.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ICNÍ vb. (reg.) a hâcâi. (icni când vomită.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



icní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. icneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ICN//Í icniésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt şi adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neaşteptată; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracţia bruscă a diafragmei; a produce sughiţuri; a sughiţa. /<bulg. iknah

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



icní, icnésc, vb. IV (pop.) 1. a se forţa să verse; a vărsa. 2. a sughiţa. 3. a râgâi. 4. a suspina; a geme înăbuşit, cu ciudă şi necaz; a scoate gemete scurte de durere.

Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR



icní (icnésc, icnít), vb. – 1. A sughiţa, a suspina, a geme. – 2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforţa să vomite. – var. igni, hicni, hucni. Probabil creaţie expresivă, pe baza lui (h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiţ, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (după DAR şi Candrea, bg. este sursă a cuvîntului rom.), rus. iknutĭ "a sughiţa", cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. şi al bg. Pare a fi cuvînt identic cu hegni, vb. (a se da înapoi). – Der. icneală, s.f. (sughiţ).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER