i

I¹ s.m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)). ♢ expr. A (nu) pune punctul pe i = a (nu) reda esenţialul într-o discuţie, a (nu) sublinia faptele semnificative.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



I² interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamaţie care exprimă surprindere, mulţumire, admiraţie, dezaprobare etc. – Onomatopee.

Trimis de gall, 13.04.2002. Sursa: DEX '98



I conj. v. şi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! i (i!, ce durere simt!)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



I, i s. m. invar.

Trimis de siveco, 12.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



i/ii/iii interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



I interj. (se foloseşte pentru a exprima un sentiment de admiraţie, mirare, uimire). / Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



I num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 1 în sistemul roman de scriere a numerelor.

Trimis de ivascu, 03.09.2007. Sursa: Neoficial



I- elem. in¹-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



i conj. – Şi. sl. i. Slavism cultural, fără circulaţie reală, sec. XVI. – Comp. iproci, conj. (şi aşa mai departe), din sl. i proče, înv.

Trimis de blaurb, 04.12.2007. Sursa: DER



i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creaţie expresivă, cf. hi. Se foloseşte şi în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.

Trimis de blaurb, 04.12.2007. Sursa: DER